Acolo de unde

Acolo de unde cei duşi au sosit
nu-i lună, nici stele, nici soare,
dar nu e niciunde Cristos mai slăvit,
mai viu, mai puternic, mai mare…

Acolo-n cuptorul ce arde nestins
pier urme şi visuri şi feţe,
dar sufletul gustă din cerul atins
divinul trăirii măreţe.

Acolo-n căinţa şi-n plânsul amar
mor patimi, dorinţi şi păcate,
dar sufletul iese din marea de jar
ca faţa luminii curate.

Acolo se-ngroapă deşartele-averi
cu scrumul trăirii deşarte
dar sufletul strânge din chin şi tăceri
comori care trec peste moarte.

— De-acolo v-aducem cu chip strălucit
minuni şi-adevăr şi cântare
şi calea aflată şi preţul plătit
şi harul re-ntors în Lucrare.

Cristos să vă facă mai treji să păstraţi
solia lucrării curate,
nicicând să nu-nfrângă iubirea de fraţi
plecări, rătăciri şi păcate.

Cristos să vă facă odoare de preţ
în slujba lucrării sfinţite
s-ajungeţi la slava eternei vieţi
urmaţi de mulţimi nesfârşite.

Traian Dorz